Homo socialus est?

Întâmplarea face că îmi place să-mi fac documentarea pentru proiecte noi de una singură. Adică să studiez datele problemei, să-mi fac singură cloud-ul de cuvinte cheie, sleep on it ș.a.m.d. Având în vedere că am multe proiecte, mă bucur că acum pot să petrec mult timp singură lucrând de acasă. Tranziția s-a dovedit a fi anevoioasă și cu multiple mustrări de cuget (și buget): O să mor de plictiseală, o să rămân pe drumuri, ăsta e job la tine,fată?!, nu sunt în rândul lumii, ce o fi fost în capul meu… v-ați prins de direcție. Cum te afectează socializarea și lipsa ei? Pe mine nu mă… deocamdată. Chiar consider că sunt ființă socială și la un moment o să mă afecteze cumva, dar nu aștept momentul ăla. Pentru că sunt ocupată făcând ceea ce îmi place: conținut. Chestia asta cu lucrul de acasă necesită o disciplină ca orice alt lucru din viața ta. Dacă nu ești pregătit să te autoflagelezi puțin – don’t do it. Dacă nu poți să ignori scroll-ul infinit de facebook la muncă, nu poți nici acasă. Dacă nu poți să ignori vasele din chiuvetă, hainele murdare și alte chestii gospodărești lipsite de farmec – don’t do it.

Dacă ți-e dor de colegi și vrei să fii alături de ei să schimbați două vorbe, mergi la birou. Am constatat (the hard way) că trei ore pierdute în trafic pentru un job care nu presupune interacțiune directă cu clienții – poate să te coste 30 euro/zi. Nu nu e exagerat, poate să confirme un grafician care riscă să-și piardă mojo-ul sufocat fiind cu chestii lipsite de încărcătură creativă. La primul meu job circula o glumă despre IT-stul de serviciu: să-i dăm un birou în camera cu serverul și va fi cel mai fericit. I beg to differ! Omul ăla ne repara PC-urile în timpul nopții și avea mare nevoie de noi. Dimineața găseam un post-it în sertar în locul ciocolatei ROM, sau un post-it în frigider în locul iaurtului. Era o ființă socială? Fără dubiu. 🙂

Nu, nu scriu postarea asta să mă laud, dar da, sunt bine. Sunt mai bine decât am fost în ultimul (muuuult) timp. Mi-am adus aminte cum toată lumea îmi povestea despre importanța socializării pentru copilul meu de grădiniță. La vreo 2 ani de la terminarea grădiniței am aflat că unul din colegii fiului meu a făcut no. 2 în clasă lângă un dulap. Nimeni nu s-a prins într-o primă fază, dar copilului i-a fost groaznic de frică să ceară voie la baie. I can relate to that!

„I always entertain the notion that I’m wrong, or that I’ll have to revise my opinion. Most of the time that feels good; sometimes it really hurts and is embarrassing.” (Anthony Bourdain)

P.S. Am o singură problemă, nu am cafea bună acasă… încă. 🙂 Și până găsesc o poză cu mine în pijamale, o să ne descurcăm cu asta.

Two sexy red scoops of ice cream

real edible icecream, no artificial ingredients used!

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s