De ziua mea

Din cele mai vechi timpuri (ever since I can remember) ziua mea este cel mai important eveniment… pentru mine. Nu vorbim acum de momentele în care s-a născut copilul sau alte reușite în viață. Pentru că ziua mea este despre mine și atât. Mai puțin anul ăsta pentru că nu am reușit să mă adun. Nu am mai găsit motivația necesară să invit oameni, dar nici nu mi-am scos data nașterii de pe fb. Asta nu e o chestie cu care să glumesc, chiar vreau să mă scald în urări mâine. Nu mi-am pus niciodată problema de ce e așa important, dar sigur are de-a face cu primitul cadourilor și faptul că ai alături exact oamenii pe care ți-i dorești… alături.

Ziua mea era o mare problemă pentru mamaie, am petrecut mare parte din copilărie și adolescență cu ea. Eu voiam și așteptam mereu sărbătoarea asta și mare parte din zilele de naștere le-am petrecut la țară – fix acolo unde nimeni acordă atenție acestor detalii. Petrecerea mea de sweet 16 a fost în miezul zilei și unii invitați erau ocupați să muncească pe șantier sau pe câmp, nu să se țină de petreceri. Am cărat un tort și șampanie în rată crezând că o să sărbătoresc și m-am lovit de lipsa resurselor de orice fel. Petrecerile astea nu erau tocmai ieftine. Am renunțat la jumătate de abonament RATB ca să strâng bani, și eu nu strâng bani niciodată. Am vrut mereu ceva special și nedefinit, poate am vrut o petrecere surpriză. Poate că eram prea ocupată să-mi organizez petrecerea și nu am așteptat niciodată suficient să facă alții petrecerea pentru mine. Dar anul ăsta mi-a încolțit ideea în minte că… poate ziua mea e importantă doar pentru mine și nici nu e așa grav. Revelația vine din faptul că așteptând suficient de mult îți dai seama că cine vrea să te caute, o să știe să te găsească.

Ce scriam despre asta acum patru ani:

Mi-am pus în căşti melodia asta de la t-short, pentru cine nu ştie, e Ok, nu a pierdut nimic. Nici nu aveam casetofon cu auto-reverse.

Cum făcea Harry Potter când evada în lighenul cu amintiri (îi zicea Pensiv(e), dar chiar arăta ca un lighean), să încerc şi eu. Şi închid ochii. E primăvară şi eu stau sub unul din caişi şi plâng cu sughiţuri. Încerc să mănânc o caisă necoaptă şi nu reuşesc, niciodată nu mi-au plăcut fructele verzi. Mă uit la o furnică cum se chinuie să urce pe o bucată uscată de pământ. E linişte în grădină şi miroase a crud, a verdeaţă de mai. E ziua mea, împlinesc 15 ani, cred. Îmi trag nasul, şi decid să mă ridic, am jelit destul. Ştiu că nu vine nimeni să mă consoleze, ştiu şi că nimeni nu dă doi bani pe serbatul zilei, mai ales la ţară. Îmi făcusem şi tort. Fuck this shit!

De departe cea mai frumoasă zi de naștere a fost când am împlinit 17 ani. Poate că avea legătură cu faptul că încă nu-mi pierdusem inocența (și aia, dar nu neapărat! :P), dar a fost atunci o pauză (a break) a soartei. Eu eram pistruiată și îndrăgostită, în familie nu aveau loc drame prea mari și am sărbătorit la discoteca din sat cu Garrone și cremă de whiskey Lady M. Și fix în momentul în care eram exact cât trebuie de animată de alcool, am primit cadou un urs de pluș de la El. Apoi a mai fost un moment când copilul nostru avea doar 4 luni și între un alăptat și un schimbat de pampers, am prins un răgaz de uitat la un film superb la HBO.

Da, știu că nu pare, dar anul ăsta sunt deprimată de ziua mea. Aș vrea să nu trebuiască să aflu niciodată dacă s-a gândit cineva că poate venirea mea pe lume merită sărbătorită. Nu mama! 🙂 O să vedeți că ea apare sau este în spatele unor momente din colajul de mai jos (e făcut de mine la repezeală, sorry). Și filmul la care ne-am uitat în dimineața aia era What Dreams May Come,  

“Each memory was brought to life before me and within me… Nothing as I thought it had been. Nothing as I hoped it had been. Only as it had been.”

IMG_20180521_193802.jpg

Reclame

Un gând despre “De ziua mea

  1. IOANA / ION / IOAN – de la „Yochana „, nume evreiesc, insemnand
    „binecuvântarea Domnului”.

    IRINA – de la „eirene”, nume grec insemnand „pasnica”.

    Nu mai plange…. ce a fost.
    Esti importanta pentru toti cei care te cunosc , care au fost si sunt pe acest pamant.
    Nu este importanta ziua ci tu pentru ca….esti si noi te avem ieri, azi si maine.
    Ne bucuram ca in ziua de 22 mai 1981 ai aparut printre noi si este posibil sa nu stim sa
    ne purtam intr-un anume fel (cum visezi tu), dar asta nu inseamna ca nu te iubim .

    La multi ani, Ioana , „binecuvantarea Domnului”, Irina cea pasnica!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s