Ăsta a fost unul dintre îndemnurile ediției Webstock cu numărul 10 și hashtag. A fost o ediție dominată de emoție și speech-uri pe măsură. Nu le zic motivaționale, pentru că nu m-au motivat și despre asta vreau să vorbim azi. Suntem în a doua zi de Referendum (când scriu) și nu privim cu speranță spre viitor. Eu nu, generația Z nu știu dacă o să deschidă acest blog post dacă nu găsesc o poză drăguță până postez; și ne oprim aici că scrisul devine obsolete curând. Dar încă avem o resursă care nu va deveni epuizabilă prea curând, juice-ul vieții: “You can’t use up creativity. The more you use, the more you have.” – Maya Angelou. 

Nu am reușit niciodată să scriu comercial, să scriu să vând ceva, nu știu dacă oamenii se simt inspirați de evenimentele la care particip. Mi-e greu să ies în față cu mine. Și dacă tot se poartă atât de mult ieșirea din zona de confort, am decis că e un moment bun să ies din ea – am acceptat invitația de a răspunde la câteva întrebări pentru clipul aniversar. Clip care începe cu mine și care a rulat în toate pauzele conferinței. Ar fi de bine dacă eu aș reuși să trec peste faptul că pare că ochii mei have gone crazy, că port rujul greșit și am niște bube pe față nespecifice vârstei. Anyway, nu-mi place de mine prea tare, asta nu e tocmai noutate.

Poate că ăsta e unul dintre motivele pentru care discursurile moralizatoare nu prea mă ating, eu fiind mult mai dură cu mine. Cum ar fi cel al dirigentei din liceu de acum vreo 20 de ani, discurs care ne spunea că suntem răsfătați și nerecunoscători. Mă uitam la ea, o auzeam, dar nu se potrivea cu nimic din ce știam eu. Pentru că nu m-a răsfățat nimeni și mereu am știut să fiu înțelegătoare, a se citi obișnuită cu dezamăgirile. Ieri, în microbuzul care merge de la Cora în Drumul Taberei, un val de ușurare s-a auzit printre pensionarii alături de care călătoream – prezența la vot sub 5%. Eram cea mai tânără de acolo și high-ul zilei fusese întâlnirea cu o prietenă și ingredientele pentru ciorbă de fasole verde cu afumătură. De ce vă obosesc cu atâtea detalii?! Pentru că am exact vârsta pe care o aveau părinții mei la revoluție și vă spun sigur că ei nu așa și-au dorit să ne răsfețe. Că la ultima aniversare a mamei mele m-a sfătuit să fac ce făceau ei pe vremea comunismului: să-mi creez o bulă de oameni cu care rezonez. Am făcut introducerea asta (prea lungă) ca să spun că mă simt deprimată și dezamăgită. E prima oară în viață când mă întreb serios dacă asta e tot: dacă ne împingem limitele și zona de confort și nu ajungem la nimic? Dacă am găsit acel ceva la care ne pricepem și vrem să reușim pe considerente că suntem creativi și… există o șansă să nu reușim. Nu, nu mă atinge discursul nimănui care îmi spune că nu fac destul.

Despre ce e Trăiește frumos! pentru mine? Cum zice o prietenă dragă, sunt o femeie simplă și nu am așteptări mai mari de la ceilalți decât am de la mine. Să trăiesc frumos înseamnă pentru mine să fiu un profesionist bun, să “muncesc” cu plăcere cum ne-a zis că face Andreea Esca (a fost speaker-ul meu preferat); când nu pot să fac bine, aleg măcar să nu fac rău. Nu fac rău de obicei și la examenul de conștiință zilnic îmi raportez direct mie. Dorm bine și când nu dorm e de grijă că nu am făcut mai mult (și mai bine). Nu exagerez cu online-ul, mi-e mai dor ca oricând să aud vocea unor oameni. Am obosit să văd scrisul lor și emoticoanele care nu pot fi interpretate. Vreau să mă văd cu oameni dragi la Webstock, să învăț să folosesc social media ca instrument de marketing; dar în urma mea îmi doresc să rămână lucruri palpabile: cărți. Cărți în care să povestesc despre viața care nu se trăiește frumos, viața care este… Și dacă nu mi-ar fi frică tot timpul, aș visa la un viitor mai bun, la relevanță și la mulțumire sufletească.

A fost mișto la Webstock, le-am bifat pe toate: văzut și pupat cel puțin 200 din cei mai apropiați prieteni, am făcut poze, mi-am văzut fața pe ecran mai mult decât îmi doream, și la final s-a recunoscut munca și relevanța acestei munci. Partea cea mai cool a fost că am plecat de acolo pe gânduri și nu doar cu impresia că am fost distrați.