O micro-generație

Da, iar vorbim despre asta. Adică eu vorbesc. Am fost la Zilele Biz (conferințele Biz care țin 5 zile și fiecare zi are o temă dată), mai exact la ziua de Media&Marketing. Nu am reușit să mă organizez mai bine, aș fi mers și la Inovație și CSR. 3 highlights m-au determinat să scriu astăzi: despre frică și curaj cu Dr. Bogdan Iliescu, storytelling cu echipa Recorder și dezbaterea dintre noii și vechii marketeri. Tot săptămâna trecută mi-a atras cineva atenția că nu mai scriu suficient de des pe blog. Toate m-au condus către o atenție deosebită către generația din care fac parte. Vorbim iar de cifre și despre cine suntem…

Teoria ne zice Xenialls, așa dintr-o dorință de a categorisi cumva – cei născuți între 1977 și 1985, suntem o micro-generație de fapt. Suntem in-between și misfits, ca să adaug câteva atribute denumirii engleziste. Nu o să mă obosesc să zic ceva despre ăia care se simt young at heart, lăsați că știm și noi. Cine suntem? În primul rând suntem români și născuți după decret. Punct. Suntem cei mai adaptați dacă am putea să-l întrebăm pe Darwin, pentru că la noi amigdala vede pericol chiar și acolo unde e posibilitate de distracție. Nepotul meu la nici 3 ani îmi spunea când se apropia de un calorifer din casă: Irina, am grijă!. O vreme am crezut că el le spune alăturate pentru că are impresia că e numele meu complet: Irina-ai-grijă!. Nu e nici măcar funny. Râdem și glumim despre cum am supraviețuit unor vremuri grele, dar dacă spui cuiva că știi copii care au băut leșie – din nou îți vine în minte natural selection. Râd amar acum cu gândul la copiii lăsați singuri la lumina lămpii cu gaz de bunicii plecați noaptea la furat de… orice. Suntem cei mai buni consumatori pentru că am rămas cu foamea în gât. Da, exact așa. Am 50 de lei în buzunar și mă duc să-i sparg pe toți, sunt aproape orbită. Dimineață încălzeam o bucată de cozonac având în minte n-avem brânză, n-avem unt, dar avem cosmonaut – eu n-aveam pâine, dar mănânc cozonac. E bine că e comunicare unidirecțională ca să nu sară cineva să-mi spună că sunt nebună. Sunt, dar nu am ajuns singură aici, suntem mulți.

Ce vrem noi Xenialls de la viață? Părerea mea că suntem cei mai buni profesioniști. Ne-am învățat de mici să muncim pentru tot din greu. Revoluția ne-a prins în clasele primare, poate am fost și pioneri. A trebuit să trecem peste tranziție alături de profesori bătrâni și debusolați. Încă ne ridicam din bănci și urlam la ei respectuos: Bu-năăăă zi-uuuua!. Am dat examen la liceu și facultate. Am ales facultatea de viitor, nu după pasiuni, am ales cu părinții. La fiecare job ne-am străduit mai mult, am făcut mai bine. Ce vrem noi? Vrem să fim suficienți și pare că nicicând nu suntem. Te uiți la un jurnalist de la Recorder și ai vrea să-i zici că minte când spune că un articol care nu e suficient de bun nu ajunge să fie publicat. Te uiți la prietena ta care și-a luat diploma de ghid la 35 de ani și care după dat de 3 ori peste cap pentru turiști ajunge să vomite de stres. Te vezi pe tine oferind mai mult oricărui colaborator, ca să fie bine. Ne e rușine să nu cerem prea mult pentru serviciile noastre, pare că încă ne luptăm pentru vizibiliate, pentru supraviețuire. Orice ne-ar spune oricine, nu e de ajuns. Suntem ca un puț fără fund al confirmărilor. Mereu dornici să învățăm, să ținem pasul cu vremurile, cu noutățile din industria în care activăm și totuși fani înfocați ai cuvântului scris. Ce vrem? Vrem un loc în care să nu ne simțim bătrâni, depășiți. La 40 ani ești la jumătatea vieții și încă ai multe de oferit.

Nu sunt deprimată, doar constat. E posibil să fim și câștigători ai luptei cu alte generații. Pentru că atunci când ne lovește mirosul de frunze arse zâmbim unui trecut pe care doar noi îl știm. Știm de unde provin vinetele și sigur nu e restaurantul libanez din colț. Am trăit o vreme când zahărul alb nu era inamicul nimănui.

D-aia nu mai scriu așa des pe blog, că aș vrea să fie scrieri bune. Aș vrea să am timp să le rumeg și să mă mulțumesc cu cei 101 abonați. Da, atât pot să fac eu pentru un hobby, celelalte joburi și sarcini le îndeplinesc zilnic cu succes.

27972306_10156075551009844_5050711590554749621_n

Reclame

Un gând despre “O micro-generație

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s