Continuarea firească ar fi fost Now You Don’t, dar nu e. A fost și ediția a doua a InstaCamp și de la anul vom avea VisualFest care cu tupeu își mai zice și The Unfiltered Conference. Pentru că evenimentele marca Evensys sunt de obicei momente de exprimat adevăruri sincere din sfera industriei pe care o iubim și în care activăm, să vedem ce a fost la ediția cu numărul 2.

Se știe că eu nu iau notițe la conferințe și mi se pare că dacă te preocupă anumite teme ar trebui să participi. Dar… pot să trec prin filtrul personal tot ceea ce se discută și să extrag pentru cei care mă citesc ce și cum facem cu Instagram. În primul rând îmi fac mea culpa pentru lipsa de atenție la nevoile celorlalți și o să remediez chiar azi faptul că tipa care mă coafeză mereu la aceste ocazii (o să vedeți) ar putea beneficia de cunoștințele mele pentru a-și promova talentul pe Insta (Gina, iartă-mă!).

Știți că în Avatar “oamenii” ăia se salutau cu I see you?! Dacă nu vă aduceți aminte, vă aduc eu. Mai mult, se și atingeau într-un gest menit ca o completare a celor spuse: gen ești în fața mea, frate și te văd. Noi nu ne mai vedem decât frumoși, impecabili chiar prin filtrul aparatului, al Instagramului și al nenumăratelor aplicații despre care învățăm. Învățăm să manipulăm propria imagine în speranța că 1k de like-uri o să ne garanteze că și nouă ne e drag de noi. Eu nu am nicio remușcare când fac asta, vă declar sincer. Pentru că fața mea spune povestea sinceră a evoluției mele din ultimii 10 ani. Știți cât de bine se vede pe tine când ești obosită și plânsă – nimeni nu vrea să vadă asta. Sunt mereu stresată că nu ajung la timp la conferințe, așa că trei sferturi din timp dorm cam 5 ore înainte și mă trezesc să mă coafez și să-mi pun tone de make-up pe față (uneori cu ajutor specializat). Sunt frumoasă, damn it! îmi zic când ies pe ușă. Hai să facem puțină analiză pe text… pe față:

În stânga avem ceea nu a ajuns pe social media – realitatea cu ridul prematur de prea multele zâmbete formale, fața care e pătată de la sarcina de acum 10 ani și niște urme de acnee juvenilă care nu vrea să mă părăsească. În dreapta avem doar mai multă strălucire și probabil o formă la care puteam să ajung cu vreo 3-4 straturi de fond de ten și ceva tricks. Deci, de ce ne ducem pe social media înainte să ne vedem cu adevărat unii cu (pe) alții?! Pentru că suntem ceea ce se așteaptă de la noi – glamour! Irina, am văzut că ai mers în locuri, ce viață cool ai! Poate! Dar e alegerea mea să fiu în acele locuri și să mă las văzută în toate formele, să râd cu oameni care și ei sunt acolo să se facă văzuți pe bune. O voce a unui influencer invitat la conferință zicea că adevăratul motiv pentru care suntem pe rețelele de socializare (se referea cred la oameni care au mai mulți followers decât mine, sunt sigură!) este to bring out the attention whore. Nu vă hazardați încă, am scris whore. Este parțial adevărat. Pe Instagram te duci pentru pozitiv, pentru #foodporn, pentru #coffeeaddict, costume de baie și vacanțe ideale. Te trezești dimineața, întinzi mâna după telefon pe noptieră și te bucuri – feast for your eyes este Instagram. Abia apoi, dacă mai e timp și chef, intri și pe fb. Nimeni nu poate să decidă pentru tine dacă alegi să vezi doar frumusețea, e ca și cum te-ai supăra că plaja instagramabilă nu e goală când ajungi tu acolo așa cum era în poza nu știu cărei influensărițe. Despre asta e vorba: sunt oameni care trăiesc din asta, ca noi să ne bucurăm de frumos și să fim mai optimiști, iar pentru asta se trezesc cu noaptea în cap și merg pe plaja pustie. Sună a glamour, arată a glamour, dar nu e – e o zi în care îți faci jobul știind că ai o responsabilitate față de cei care te urmăresc, chiar dacă în poze arată ca și cum ești în vacanță.

Ce vreau eu să zic cu toate astea?! Well, we all want to be seen somehow. Adică eu aș vrea mai degrabă să fie văzute scrierile mele și oamenii să creadă că nu e fantezie atunci când descriu situații neverosimil de fericite. Cu ce e asta diferit față de un artist care și-a făcut planul de 12 postări ca să arate într-un fel în care să bucure ochiul privitorului și care reprezintă arta și preocuparea lui/ei?! Cred că trebuie să ne prezentăm mai des așa fără filtru, dar doar în locurile unde ne simțim confortabil să o facem – la mine e în scris. Nu trebuie să ne forțăm de dragul autenticității prost interpretate, ci doar pentru că ieșirea din zona de confort (și beauty filter) se face când ești pregătită. Pe final vă las o poză prelucrată cu faceapp în care arăt fix ca mama – deci e bine, o să îmbătrânesc frumos. 😛 Cu mine tânără nu era nicio diferență, jur! :)))

Btw: O să vedeți Haagen Dazs mult în poze, pentru că e nevoie de un brand curajos să sprijine conferințe unde toți suntem de fapt #extraordinary – takes one to see one.