Ajutat de un vărsat de vânt nu tocmai simpatic, fiul meu petrece volens nolens vreo 3 săptămâni acasă. Nu neapărat acasă, că “mami e ocupată” fiind freelance cu normă întreagă. Cred că v-am mai zis și cu alte ocazii, deși nu am scris pe blog de fix 2 luni, că eu nu sunt mami decât foarte rar. În rest sunt Irina, mă-ta și uneori castravete (don’t ask!). Am atins un nou nivel al motherhood prost aplicat: de două săptămâni sunt mai ocupată decât am fost tot anul. Dar să începem cu începutul…

Iunieta, de care mi-e tare drag pentru ușurința cu care își creează legături cu oameni și pentru felul în care a adunat comunitatea de freelanceri din București, m-a rugat să contribui cu un capitol la un e-book. E-book-ul se numește Freelance Drama și poate fi descărcat gratuit de aici. Anyway, s-a nimerit ca lansarea să aibă loc în săptămâna în care încerc să preiau un contract nou de social content și o întâlnire cu universități din afară pentru un MBA. Așa s-a nimerit, nu mă pot supăra pe nimeni și nici nu m-am supărat. S-a nimerit ca nimeni să nu mă poată însoți la întâlnirea cu nr. 13 a Nomad Talks, știu că suntem toți ocupați peste măsură. 3 zile la rând a trebuit să-mi scurtez ziua de lucru drastic și să iau decizii d-alea de care pui în CV la skill-uri. Le-am luat și m-am sacrificat pe mine, copilul era la mama, sătul să audă constant refrenul de mai sus. În 3 zile am trecut prin drama tuturor celor care au contribuit la e-book. M-am simțit în cele din urmă ca două personaje de care mi-e tare drag: SJ Parker în Sex&the city și Katherine Heigl în 27 de rochii. Adică atunci când tu tot investești în oameni cu o speranță că și ei la rândul lor vor fi alături de tine… Nu mă vait, doar constat. E o ideea care s-a tot rostogolit în jurul meu în ultimul timp: Dacă ai nevoie de ajutor sunt aici pentru tine! Nimeni nu vrea să testeze cu adevărat asta, dar e cel mai bine când testăm. Altfel, riscăm să rămânem cu impresia că suntem înconjurați de buni samariteni care aproape și-ar dona un rinichi (p-ăla mai mic măcar :))) pentru tine.

Am constatat cu tristețe că încă nu știu să fac bani fără să pierd bani și e bine să mă concentrez pe parteneriate de durată care garantează la fel cum garantez și eu. Am aflat că e valabil întotdeauna instinctul… am găsit prieteni noi și am ajutat fără așteptări. Că e decizia noastră să fim acolo și să ne ținem de promisiunea de a fi acolo… în rest să lăsăm karma să fie cum noi nu știm. 😉

A fost o săptămână ciudată în care am avut un moment efemer de faimă pe blogul TNR încercând să descifrez cum se poate îndeplini visul de aur al masculinității toxice. Constat că îmbătrânesc (frumos) și mă simt mai în largul meu fiind eu. Eu Irina care scrie pe blog și despre mâncare și tot eu cea care scrie despre adulți care se joacă. Că lupta aia pe care eu o vedeam cu cineva din exterior se dă tot în interior… eu nu reușesc să mă împac că vreau mai mult din toate lumile și că asta nu e nemulțumire ci determinare. Că e mai degrabă o caracteristică de femeie bărbătoasă care sunt… well, iar nu dezbatem. Că azi o să fiu fancy la un eveniment de marcă din Horeca și la nici o săptămână o să-mi prind părul la spate într-un coc nereușit și o să vorbesc altor freelanceri despre cum lucrăm eficient când trebuie să ne sfătuim doar cu noi.

Revenind la titlul zilei, fiul meu a descoperit un youtuber, pe numele lui Zappy. Are un refren quite catchy care zice așa: Ehhh, ehhh, mă-ta-i bună/ Ehhh, ehhh, mă-ta-i bună… să spele chiloții! Voiam doar să zic să mă caute acest băiat să-i explic de ce sunt bună și apoi să-l închid în casă cu un copil de aproape 10 ani care exersează limbajul licențios. O să fim bine!