Am citit și eu mesajul scriitoarei din Italia care ne vorbește despre viitor din perspectiva celor experimentate deja de ei ca popor. Adică zice de viitorul nostru că va fi similar cu trecutul lor recent. Se poate, vom trăi și vom vedea. Între timp se dezbate intens cum vom ieși din situația asta, și practic ne înscriem în trendul de care zice italianca cu analiza de teorii existențiale. Bine, spun asta în speranța că sunt oameni care chiar au aprofundat acele teorii și vorbesc în cunoștință de cauză. Eu nu pretind nimic, nu m-a preocupat subiectul până acum, am mult de lucru (praise the lord!), sper să se mențină același nivel în continuare și am un proiect personal de terminat. Anyway, ce zic teoriile astea (de aici):

1. Thomas Hobbes theory of Social Contract appeared for the first time in Leviathan published in the year 1651. According to him, prior to Social Contract, man lived in the State of Nature. Man’s life in the State of NATURE was: solitary, poor, nasty, brutish and short. Man has a natural desire for security and order. In order to secure self-protection and self-preservation, and to avoid misery and pain, man entered into a contract, voluntarily surrendered all their rights and freedoms to some authority by this contract who must command obedience. As a result of this contract, the mightiest authority is to protect and preserve their lives and property.

2. John Locke theory of Social Contract is different than that of Hobbes. According to him, man lived in the State of Nature, but Locke’s view about the state of nature is not as miserable as that of Hobbes. It was reasonably good and enjoyable, but the property was not secure. He considered property in the State of Nature as insecure because of three conditions: absence of established law; absence of impartial Judge and absence of natural power to execute natural laws.

3. Jean Jacques Rousseau was a French philosopher who gave a new interpretation to the theory of Social Contract in his work “The Social Contract” . According to him, social contract is not a historical fact but a hypothetical construction of reason. Prior to the Social Contract, the life in the State of Nature was happy and there was equality among men. As time passed, however, humanity faced certain changes. As the overall population increased, the means by which people could satisfy their needs had to change. According to Rousseau, the original freedom, happiness, equality and liberty which existed in primitive societies prior to the social contract was lost in the modern civilisation.

E o introducere cam lungă pe o temă care ar necesita cel puțin 2-3 ședințe pe zoom în care participanții să fie amețiți de niște aburi de câte grade e socially respectable these days. Pe lângă astea punem pe post de condiment și Handmaid’s Tale și un vârf de cuțit de Orwell și obținem rețeta perfectă de luat cu pâinicuță, fie ea cu bicarbonat. Pentru că nu mi-a plăcut niciodată filozofia și pentru că tocmai spusei că nu mă pricep, cred că overall putem aplica ce zicea J.F.K.:  “Ask not what your country can do for you – ask what you can do for your country.” Asta nu e izvorâtă dintr-un spirit patriotic (Doamne feri!), ci dintr-un simț practic exagerat. Că ne uităm la chinezi că nu au avut voie să spună despre pandemie pentru că le e interzis printr-un contract social pe care nu se știe dacă l-au semnat cu bună știință (adică dacă au parcurs cu atenție și ce era cu scris mic). Noi ar trebui să știm bine cum devine cu comunismul și dacă am avea timp să verificăm toate informațiile care circulă acum, am observa că și medicii unguri, polonezi, cehi se confruntă cu aceeași atitudine de hush-hush din partea celor care îi conduc. Am avut ocazia să lucrez într-o instituție de stat și mi-am luat-o cât pentru o viață întreagă, d-aia nu sufăr prea mult că lucrez de acasă. Atunci când nu primești de mai sus ceea ce crezi tu că ar trebui să constituie ce ți se cuvine din Social Contract, mai pui mâna pe ce poți și îți faci de lucru. Nu te poți lamenta la nesfârșit că ăia nu fac, vezi cum faci tu să nu ajungi la inevitabil. În zilele noastre, asta înseamnă să nu ajungi la spital. Cum să nu ajungi la spital dacă nu e neapărat nevoie?! E destul de simplu – Stai acasă! Ascultă de statul ăla care zice că are grijă de tine, mai degrabă decât o răzvrătire formală (sau nu) că ălalalt de ce nu respectă contractu’ social. Că noi ca nație suntem guvernați de proverbiala capră a vecinului… suntem mereu tentați să verificăm ce face ăla (chiar și pe fb) și apoi să-i facem un public shaming pentru un moment de glorie.

Breaking news! Nu suntem cu nimic mai buni decât alții, nu suntem mai cuminți, mai atenți, mai devreme acasă, dar trăim cu impresia că pentru ce facem noi există o justificare. O să ieșim din criză fix cum am intrat, nu o să se schimbe esențial ăia pentru care credem noi că era necesar un wake up call. În mai trebuia să avem reuniunea de 20 ani de la terminarea liceului. Pe poza de la absolvire am votat să punem 2 citate și unul dintre ele era în latină și zicea – Fiecare este făuritorul propriului destin. Pare că acum nu mai suntem stăpâni pe asta și ne cam deranjează. Simțim cum ni se ia ceva de care nu am apucat să ne bucurăm pe deplin – libertate gen. Cum ar putea să aprecieze cineva libertatea dacă nici înainte nu se bucura de anumite drepturi și libertăți?! Vedeam la știri cum au restricționat accesul pe valea nu știu cărui râu pentru că oamenii începuseră să-și stabilească reședință de vară acolo cu corturi și rulote. Punem pariu că tot ăștia o să vrea să guste mai abitir ieșirea din carantină?! E amuzant că wordpress nu-mi recunoaște cuvântul abitir…

Nu am concluzie, dar la întrebarea dacă știe cineva ce și-a propus la începutul anului, răspunsul meu este Da. Copilul e bine, nu se întreabă și nici nu socoate, suntem acasă toți și mâncăm mult. A întrebat dacă e posibil să ia și el acest virus, l-am asigurat că organismul lui știe să se lupte oricum cu orice virus și aia a fost tot. Nu pot să stau cu gura pe el să se spele pe mâini tot timpul, îl rog frumos măcar să nu facă pipi pe lângă toaletă (nu zilnic :)). Se joacă cu verii lui la PS4 și aud cum urlă: Băăh, cine tușește acolo? Vreau să știu cine tușește! Consider că e înarmat cu toate informațiile necesare pentru acest moment.

Legat de mâncare, constat un trend generalizat de consum de făină albă cu zahăr în diverse forme și asta nu poate decât să mă bucure. Mie nu mi-a plăcut nici când era sărăcie lucie să mănânc pâine înmuiată în apă și umplută cu zahăr. Am dus oricum totul la alt nivel: încălzesc unt sărat de la Lidl într-o tigaie și îmi prăjesc pâinea acolo. Mă gândesc să o fac și sub formă de desert, să-mi prepar un caramel sărat cu untul ăla și niște zahăr brun.

Pentru scriitoarea din Italia (ca să închei cum am început) o să zic că nu are cum să semene UK cu ei în niciun scenariu. Românica nici atât! Pentru ei e normalitate să ieși la restaurant în fiecare seară, să îți bei cele 7-8 espresso într-un local dedicat, fără mese. Le place să stea toți grămadă, au o speranță de viață crescută (am verificat) și dacă angajează pe cineva să aibă grijă de nonna senilă nu însemnă deloc că au abandonat-o. Abandonați sunt bătrânii în vârf de deal fără curent și fără resurse. Vorba unui clasic în viață, dacă ne apucăm de analiza asta, am putea la fel de bine să comparăm mere cu papuci. Pun o poză care ilustrează un moment în care eram super conștientă de cât de fericiți eram.