Am intrat și eu azi pe wordpress din greșeală și cică se făcură 7 ani de când suntem împreună. Restul aniversărilor nu se pun, multiplu de 7 face diferența, life changing cum ar fi. Ce s-a întâmplat în 7 ani:

• am mers la prima tabără BIZ și la primul Webstock;
• mi-am promis să scriu de cel puțin două ori pe săptămână pe blog, o vreme a mers;
• m-am înscris la concurs de scriere cu banii de pe cardul lu’ miss Maor;
• acum 7 ani lucram la biroul Cercetări de piață al Companiei Naționale, birou aflat în aeroport;
• eram proaspătă deținătoare a IATA Diploma in Aviation Studies și voiam Social Media;
• am cunoscut la prima tabără niște oameni (mulți) cu care am rămas prietenă până azi;
• mi-a intrat în cap să fac SM pentru compania sus-numită și am reușit;
• am aniversat 10, 11, 12 … 16 ani de căsnicie;
• am crescut un băiețel care nu vrea telefon mobil și mă obligă să-i urmăresc pe leovincible, trevorhenderson și pe Dorian evident… ;
• m-am apucat de o carte, am scris pe blog, am mers la muuuulte conferințe, am aflat că nimeni nu mai citește și e prea târziu pentru bloguri;
• am lansat carte la Calif și mi-am oferit distracție de toți banii – nu mulți;
• nu am mai rezistat la compania națională și m-am mutat unde se face kebab-ul și apoi kebun-ul, am plâns ca de finalul unei ere – era finalul unei ere;
• am învățat că trebuie să reînvăț cu un coleg nou, m-am împrietenit cu băieții care fac kebab bun de tot, suntem prieteni încă;
• m-am apucat de încă o carte, m-am înghesuit la metrou cu corporatiștii și mi-am jurat că nu mai fac asta -nici înghesuială, nici job clasic;
• am mers mai departe și am testat umpik un job pentru binele suprem, am lansat a doua carte și universul m-a scos din circuit ca să-mi analizez viața;
• Din analiza personală a reieșit că trebuie să muncesc mai mult, a început epoca ticketelor, a joburilor în Horeca și evident o carte de bucate cu ilustrații și audio – o epocă lungă de aproape 3 ani.

În loc de concluzii:

• o să citez din postarea publicată pe 1 iulie 2014, dar înainte de asta o să mai zic câte ceva;
• scrisul e posibil să mă fi salvat de o potențială carieră în aviație, situația actuală ar fi vindecat și cariera aia încă din 2020;
• scrisul e terapie, e eliberare, e carieră și în general exprimă speranță;
• de obicei dacă pun în scris înseamnă că e groasă (ha-ha!), emoțional sunt low-low, energetic și mai jos;
• la cele 10 întrebări despre scris, ies mereu pe plus când scriu pentru mine (mă aduce mai aproape de un viitor pe care mi-l doresc, mă împlinește pe termen lung, se simte firesc, îmi crește tonusul, contribuie la evoluția mea, mă face să mă simt mai puternică, consider că este un act de creație ce are la bază iubirea și e foarte posibil să fie cea mai potrivită manifestare a contribuției mele la această lume);
• știu că e super cheesy, dar cele mai bune chestii sunt super cheesy: kebab, cheeseburger, lasagna, cheesecake, tiramisu…

Cum o să-mi petrec sfârșitul lumii – Sunt pusă mereu în situaţii neaşteptate care mă determină să mă adaptez. Şi nu mai pot cu oamenii care te încurajează de genul: Zi mersi că… !

Sincer nu mă pot preocupa de soarta tuturor orfanilor din lume, nici nu pot să fiu recunoscătoare infinit că m-am născut. Şi dacă nu eşti recunoscător, zici că te pasc 7 ani de ghinion, plus că eşti sănătos, să nu uităm de sănătate…Cum, ai insuficiență mitrală? Ce să zic, juma de Românie are o formă ușoară. A plouat în fiecare din cele 5 zile pe care ţi le-ai rezervat pe booking din martie? Bummer! Ce zici, că nu mai ai bani de altă vacanţă? Da, mă, dar alţii nu apucă nici măcar atât…

Pe bune, ne deprimi şi ne piere cheful. Că d-aia nu se întâmplă nimic în ţara asta, sunteţi un neam de depresivi. Şi îţi dai seama că poate are dreptate, că prea te-ai văitat şi tu, pare că nimic nu-ţi convine, eşti nemulţumită în permanenţă. Cu ocazia asta ai nişte revelaţii cum că d-aia nu ţi-a ieşit nimic în viaţă. Prea vezi numai partea goală a paharului. Nimeni nu are chef să stea în preajma unui ciufut, aşa se explică de ce nu prea te plăceau nici părinţii tăi, parcă şi profesorii te simţeau că eşti nemulţumită… De fapt, dacă stai pe gânduri puţin nici tu nu prea te placi. Da, parcă eşti prea tristă, ai predispoziţie la melancolie, chiar mai des de 28 de zile. Şi după ce îţi plângi de milă câteva zile, ai o nouă revelaţie: Tre’ să fii optimistă! Afişezi o mină zâmbitoare, care uneori pare dubioasă, că nu se poate să fii fericită tot timpul, WTF! Şi vei afla în curând că nimeni nu vrea să-ţi fie aproape, că eşti prea ciudată, nu te identifici cu problemele lor, nu eşti empatică, zâmbeşti ca o tâmpită!

Eu m-am hotărât să fiu nemulţumită. Nu am apucat nicio vacanţă mişto, aşa că stau aici până vizitez tot ce am nevoie. Nu plec nicăieri până nu văd lumea!