Am lipsit săptămâna trecută la Digital Divas, de vină e și faptul că am mai scos din listă oameni de la care puteam să aflu cum a fost. Mi-am dat seama, poate târziu, că ceea ce justificam eu drept keeping up to date nu înseamna decât un sneak peak în viețile altora și pe alocuri judecarea lor. Suntem oameni și deci supuși greșelii și bârfei și… și… lipsiți de perfecțiune, fără să fie scuză. Dezbat cu partenerul de viață bulele din care facem parte și constat că deseori el știe mai bine ce e funny și eu aflu ce i-a indignat într-o anumită perioadă. Dscă ar fi cum zice Seth Godin: Marketing is a contest for people’s attention, e clar cine a fost mai flashy și a rezonat cu personalitatea noastră. Am decis să fac procesul ăsta de curățare a listei fără prea mult tam-tam, pe principii simple: dacă nu interacționăm și dacă ai scris ceva cu care nu rezonez. Mă duc la un curs să învăț să stau blândă pe margine, martor la spectacol și fără nicio judecată interioară. E ca naiba de greu.

În schimb văd oameni frumoși și dau love, văd oameni care muncesc din greu și a căror lumină interioară mă influențează ca un selfie care nu demonstează nimic – o descopăr mereu pe Raluca Mureșan plăcută și ingenuă. Ne adresa organizatorul conferinței de azi – Cristi Manafu – încheind o prezentare despre influenceri în februarie 2016: Do the f…ing Marketing for the year we actually live in! E clar că cinci ani mai târziu nu poți să vii la conferința dedicată Influencer Marketing fără un mesaj real. Nu mai zic asumat pentru că era cuvântul unei perioade pre-pandemice – știm cu toții că nu am reușit să walk the walk pentru the talk. Vrei să fii deschizător de drumuri, adică să se uite ceilalți la tine ca și cum știi unde mergi?! Implică-te, dă exemplu, fă și chestii care nu par populare, care par fără sens ca finalitate… Vrei să fii un om (mai) bun? Go right ahead! Vrei să se simtă dincolo ecran căldura pe care o emani (sub 37 de grade, nu vă hazardați!)? Nu putem să influențăm în anul 2021 fără să fim reali sau încercând să ajungem la o imagine așteptată de cei care ne urmăresc sau de cei despre care credem că e bine să ne iubească. Am avut o discuție cu cineva drag, care la 40+ crede că trebuie să fim cumva ca să fim iubiți. Nu! Eu cred că teach by example e cea mai șmecheră chestie indiferent de ceea ce propovăduiști. Special am spus propovăduire, că de vândut toți vindem ceva: chiar vorbe. Îmi zice fratele Chinezu după ce semnează cu generozitate cartea sa despre Influencer Marketing și se uită pe badge-ul meu: Da’ tu de unde ești? De ceva vreme nu mă mai întreabă nimeni de unde sunt, sunt Irina Alexe și atât.

Am folosit și sunt de acord cu ideea că mișcarea e viață, statul pe loc nu poate să ne aducă nimic bun, doar dacă nu suntem statui vivante for a living. Lipsa de acțiune nu mi-a adus niciodată nimic, dar insistența într-un loc care nu era pentru mine nu a adus nimic bun. D-aia termenul de micro-influencer cred că mi se potrivește: înaintez pe drumul ales cu viteza unui melc turbat, am învățat că nu pot să forțez ușa și fereastra e prea sus. Las să vină către mine ceea ce e pentru mine, înaintez cu scrisul pentru că mereu o să avem nevoie de povești. Ceea ce am văzut până acum la vorbitorii de până-n prânz: Andreea Lupu, Alina Greavu și chiar și Lucian Mîndruță: comun fiecărui discurs e facerea de bine. Dacă nu poți să influențezi altfel, e o strategie bună să inspiri plin implicarea în cauze aliniate cu principiile. Cătălin Năstăsoiu, cu care am avut onoarea să călătoresc de la Predeal la București odată, zicea că se ghidează după principiul: M-am oprit să văd frumos! Știu că am mai zis, știu că pare simplist, dar dacă am face asta legat de orice?! Să ne oprim să ne vedem, apoi să ne vedem frumoși, judecăților și prejudecăților să le opunem ceva frumos. Să facem ciorbă like we mean it! Să scriem like we mean it! Scriam eu prin primăvară: Mă simt bine printre cei care o să aibă o reacție la postare fie doar la poză și mă simt excelent printre cei care citesc ce scriu. Când o să văd Un loc doar al meu în librării (cel mai prețios cadou de 40 de ani) o să mă emoționez ca o toantă care nu știe să-și stăpânească emoțiile, poate o să plâng puțin de bucurie că sunt așa ca mine și nu altfel. Aproape îmi vine să urlu în gura mare replica celei care m-a crescut: Uite fa, cât e dă frumoasă! (ea se referea la ciorbă desigur!)

O să merg să-mi vizitez cartea la Cărturești cu prima ocazie, mulțumesc Siono.