Mulțumită Adelinei și lui Cezar de la vinul.ro, am ajuns în locuri în care nu speram să ajung, poate să mă și educ oleacă, de data asta la Domeniul Bogdan. Uneori îmi place să mă alint spunând că nu știu nimic despre vinuri, am lăsat și link-ul în care Cezar explică foarte frumos perspectiva unui om cu mai multă experiență asupra vinurilor bio și a agriculturii biodinamice. Totuși o să pun și eu definiția de wikipedia pentru cei care posibil vor rezona: Biodynamic agriculture is a form of alternative agriculture based on pseudo-scientific and esoteric concepts initially developed in 1924 by Rudolf Steiner (1861–1925). It was the first of the organic farming movements. It treats soil fertility, plant growth, and livestock care as ecologically interrelated tasks, emphasizing spiritual and mystical perspectives. Cuvinte mari folosite într-o definiție care aparent nu are a face cu agricultura: ezoteric, mistic și spiritual. Dacă mă uit la definiția asta, parcă îmi dă ghes să zic și eu trei vorbe despre vinuri și oameni.

Scriitura mea se adresează în special femeilor și sunt tare mândră de femeile din jurul meu care se educă constant, poate în egală măsură despre vinuri și ezoterism. Mi-au trecut prin cap multe idei în cele trei zile de când am vizitat Domeniul Bogdan și le-am simțit exact ca pe un vin de care nu ai curajul să te apuci. Eu beau rar vin acasă, motiv pentru care mă bucur de tot ce-mi oferă o ieșire la un wine trip. Pentru că s-au aglomerat și oameni și idei și solstițiu, mi-am dat seama în sfârșit cum îmi place vinul și să nu mă mai agit atât încercând să prind nuanțe. La o altă vizită la o cramă, între friptura de cerb și desert ni s-a servit Fetească Neagră din ani diferiți și m-am simțit ca prinsă cu pantalonii în vine că nu am putut să fac diferența între ele. Aș zice că mă simt proastă, dar sunt cuvinte și mai bune care pot exprima relația complicată cu vinul, cert este că nu m-am dat bătută. Așadar, degustând Tămâioasa de Domeniul Bogdan pot spune că a fost dragoste la prima vedere, așa cum sunt multe lucruri care îmi plac la prima vedere. Descrierea o găsiți pe site, eu m-am decis că îmi plac vinurile aromate puternic, vinuri cu brizbriz-uri, exact cum hainele mele trebuie să aibă paiete și sclipici.

Vizita la Domeniul Bogdan a fost benefică pentru că m-a ajutat să înțeleg, posibil să și integrez, un principiu cu care mă lupt și pe care mi l-am ridicat la rang de artă – intervenția nesolicitată în viața altora. Tot zilele astea am avut revelația că suntem groaznic de speriați să accesăm intuiția dată de prima impresie, prima întâlnire cu o situație. Că această primă impresie “trebuie” să semene cu ce simt alții, că ceea ce e în interior trebuie validat în exterior. Dacă m-aș încrede în feeling, aș pica examenul cu vinul, posibil și cu oamenii… îmi doresc prea mult să iau 10 fără să aprofundez, un 10 organic. Unii ar zice despre Tămâioasă că-i lipsește subtilitatea, e prea aromat, prea țipător… cam cum mă simt eu în viața mea. 🙂 Uneori îmi lipsește răbdarea de a privi impasibil cum lucrurile se întâmplă în ritmul dictat de natură sau capacități interioare, aș vrea mai binele să vină mai repede, mai ușor. Și iar ajungem la cuvântul pur românesc – tihnă, acea stare care ne-ar permite să privim la schimbarea anotimpului și a oamenilor din jurul nostru cu înțelepciunea dată de acceptarea că unele lucruri devin mai bune cu timpul, iar altele dispar. Ceea ce rămâne sunt cuvintele ca sursă inepuizabilă de vindecare, iar asta am învățat de la doamna Vulpescu. Asta, plus inutilitatea întrebării de ce mi se întâmplă numai mie: “Mă atrag oamenii complicați. Mă atrag major, nimicitor, doar oamenii care mă fac să visez, care maschează atât de bine implacabilele roți dințate ale imuabilelor legi care ne guvernează, atât de bine că mă fac să le uit existența.” D-aia zic eu că unele vinuri le citești mai greu, unele au nevoie de o friptură bună alături și altele de solitudine pentru a le pătrunde subtilități.