Dar nu cu femei-le!

Citesc la un domn de bine, un feminist care și-a desăvârșit skill-urile în vara asta: “Bărbații fac muncile cele mai grele, mai periculoase, mai departe de casă. Câștigă salarii mai mari, dar aduc aproape tot bugetul familiei. Au sănătatea șvaițer de obicei după 45 și mor majoritar prin infarct, pentru că se cred de fier și nu se îngrijesc. Care e sexul mai tare?”

Nici nu are rost să-i menționăm numele, nici nu aveam de gând să mă supăr, dar postarea asta a lui a coincis cu ceva ce am văzut într-un serial pe Comedy Central. Sunt tot acolo cu uitatul la televizor, aleg reluări din Dădaca și Prințul din Bel-Air pe motiv că-mi ridică vibrația lucruri soft, exact ca sexul pe care-l reprezint. Bănuiesc că ne dă voie Freud să ne ridicăm și noi ceva, mai ales că el a rezolvat de mult dilema cu ce-și doresc femeile. Să nu divagăm. E un serial cu Cedric the Entertainer și eu am ridicat ochii la timp să-l văd când o oprea pe fetița care livra ziarele – se știe că antreprenoriatul e cultivat în alte moduri peste ocean. Nu am văzut decât scena asta, probabil el o încurajase și acum simțea că e suficient de mare ca să-i spună adevărul. Concret, să se trezească mai devreme ca să livreze ziarele la timp și să mai lucreze la aruncatul lor pe verandă – se știe că noi aruncăm ca noi însene. 🙂 Are grijă să sublinieze că el e feminist și d-aia îi face observație, asta înainte să primească un ziar în cap.

Revenind la domnul al cărui nume nu-l rostim, mi s-a părut că se cere o analiză pe text. Eu am crescut la țară, abundă blogul meu de amintiri despre mamaie și viața satului, mai ales post ’90 când puteam să observ mai bine ritmul vieții. Mamaie era văduvă din anul în care m-am născut și era pe post de femeie atot-suficientă, mai puțin la tăiat găini sau porcul. Când eram măricică, mă tot ruga să tai eu găina sacrificată pentru ciorbă și felul doi de weekend: Hai, fa, de ce nu vrei?! Sor-ta o tăia dacă era aici. Adevărat, dar de multe ori eram doar noi două. Ieșea cu ea în drum și ruga un bărbat să o taie. Când era tata la țară, îl punea în capul mesei și mă îndemna să-l servesc. La București însă, tata ne educa să nu servim bărbați, să nu le zicem în niciun caz săru-mâna, să citim și să fim independente. La fel și mama, dar mai mult teach by example. De cele mai multe ori respectam ritualurile de dragul ei – al mămăiței, cred că nici nu sesiza ironia că se pune pe locul doi, când era absolut independentă. Da, ceilalți bărbați din sat mergeau la muncă în construcții, după revoluție mergeau chiar departe de casă și stăteau în condiții inumane ca să aducă bani acasă. Nu doar așa li se șubrezea sănătatea, se bea și se fuma mult când erai responsabil de bunăstarea familiei. Sigur că era toată pe umerii tăi, dacă avem în vedere că era de neconceput ca femeia să meargă la muncă. Muncea ea sărăcuța, nicio grijă… ținea o gospodărie cu animale, mergea la câmp, creștea copiii, îi trimitea curați la școală, plus pregătit mese pentru toți ai casei. Uneori, așa din bunăvoința inimii, bărbatul îi dădea voie să brodeze noapte pentru ocazia nesperată de a contribui la veniturile familiei. Uneori mergea la fermă, CAP, cules de mere, cartofi, varză, munci care puteau fi inserate printre alte obligații… piece of cake cum ar fi.

Sigur că nu aș fi avut nicio problemă, uite cum toate postările mele au mai degrabă referințe în filme decât în cărți, dar dacă mă gândesc la Moromete nu pot să nu mă întreb: Pe ce te bazezi, băiatu’ meu când faci afirmațiile alea în anul Domnului 2022? Nopțile nedormite ale femeilor sunt acum cataractele și glaucomul bunicilor și mamelor noastre, nopți la lumini chioare făcând ce nu mai permitea lumina zilei, alergătura după eficiență în lipsă de KPI. Bolile “bărbătești” de care se bucură sexul tare și mortea lor prematură se datorează exclusiv faptului că nu se îngrijesc, că nu merg la doctor, că nu au o nevastă cicălitoare care să le crească norma la salate și să-i alerge în jurul blocului. Cum ar fi, Doamne, cum ar fi să ne asumăm responsabilitatea pentru tot ceea ce alegem și ceea ce devenim. Nici nu mă ating de rahaturile prin care am trecut toată viața încercând să ajungem să desăvârșim orice chestie profesională fără să ne umilească un bărbat. Cum investim noi toată creativitatea și grija în sarcini pe care ei pot bine-mersi să le lase mediocre și chiar să primească laude pentru asta. Lăsăm inechitățile legate de salariu, lăsăm faptul că facem copii, ar însemna să jucăm murdar dacă am compara sarcina și nașterea cu munci grele și periculoase.

Ca să răspundem la întrebarea care probabil și-a găsit răspuns și chiar validare la masculii care îl urmăresc, o să zic ce s-a întâmplat ieri când m-am întors de la țară. Deși sâmbătă e zi de Mec, copilul a decretat că nu vrea, să gătesc eu ceva. M-am apucat să gătesc, ca un automatism transmis de la mamăița în jos. Asta știu să fac, știu ce gusturi are toată lumea, vin acasă și hrănesc familia, pun la spălat, împachetez rufe, schimb așternuturi, fac ceaiuri și cafele bune de tot, uneori umplu casa de mirosuri de vanilie și scorțișoară. Mă întreabă soțul dacă poate să mă ajute, mă întreabă mereu și uneori chiar îi dau sarcini. Asta e în plus față de ce are fiecare definit în relație așa cum funcționează pentru noi, nu lipsit în totalitate de frustrări. E prima oară când mi-a trecut prin cap că de foarte mult timp știu ce am de făcut. Nu am fost niciodată singură, deci nu știu cum e să scoți găina la drum să ți-o taie cineva. Dar altfel sunt ok, am crescut în ambele lumi și nu am pierdut contactul cu niciuna, tot știu că locul din capul mesei se câștigă, nu se revendică. Că așa cum pun de cafea dimineața, îmi iau și tratamentul ca să nu stric statisticile cu un infarct prea feminin. Nu e nicio glorie în a te arunca în munci care nu te împlinesc, trăim alte vremuri. Nu ar trebui să intervină ego-ul când soția câștigă mai mult și o face cu plăcere, întru prosperitatea întregii familii. Statisticile alea de care știu eu, zic că bărbații căsătoriți trăiesc mai mult, posibil că sunt și îngrijiți de cineva care… ce să vezi?! chiar îi iubește.

I wouldn’t say I’m a feminist, but I don’t like girls pretending to be stupid because it’s easier. (Amy Winehouse) Las și o glumiță, să nu fie cu supărare când îmi iau acordeonul și mă pun pe câștigat bani din munca aia cu grad ridicat de toxicitate.