Mă întreb azi, și nu numai, pe cine interesează o zi din viața ta?! Când am mers la lansarea cărții Astăzi… recunosc că abia așteptam să-mi văd numele într-o carte, apoi am căutat-o pe soră-mea și cam atât. Nu am avut curiozitatea să citesc despre cum a fost o zi din viața celorlalți. Nu am stat să-mi fac procese de conștiință în acest sens, dar totuși…Îmi trece uneori prin cap faptul că noi, românii, ducem o existență relativ uniformă și pe alocuri anostă. Nu are rost să-mi număr binecuvântările (scuzați traducerea mot-a-mot), pentru că nu despre asta e vorba.

Așa că azi o să scriu despre cum ar fi o zi perfectă. O zi cum nu am mai trăit.

În primul rând, nu am alarma setată pentru trezire. Trezirea se face așa soft, apuc să mă uit pe geam stând în pat, fără să mă întreb dacă iau umbrela sau nu. Oricum nu-mi iau umbrela nici dacă plouă! Cumva să fie doar contemplarea bucății de cer vizibile din pat și inspirat adânc aer curat. Apoi mă întind/scarpin pe săturate, căci conform spuselor lui H. Salem dimineața recuperăm ce nu ne-am scărpinat în timpul nopții.

Să zicem că s-a făcut cam ora prânzului. Pe la ora asta aș putea să lenevesc în pijamale pe canapea sorbind dintr-o cafea bună, apărută miraculos în cana mea preferată. Un mic dejun perfect presupune câte puțin din fiecare. Ar fi bun un sandviș cum e cel de la Brioche Doree, cu brânză de capră și roșii uscate la soare. Să fie calduț, proaspăt scos din grill. La desert aș ciuguli delicat dintr-un cookie cleios cu merișoare și ciocolată albă. După ce am savurat micul dejun urmărind o reluare din Monotonia lui Grey, parcă sunt pregătită să mă organizez. De fapt să mă urnesc, că organizez sună corporate! Un duș în care consum cel puțin 1 metru cub de apă, mă holbez în liniște la pereții băii și la pori în oglindă, ar fi o continuare potrivită a zile. Deja cred că s-a făcut spre ora 4, așa că pot să ies. My next choice ar fi un film la mall. Ceva siropos, lejer, de vară! Acum să nu ne înțelegem greșit! Nu vreau să-mi petrec ziua singură, doar că nu cred că viziunea mea asupra unei zile perfecte seamănă cu a lui. Dar dacă ar fi…

După film am lua cina la un restaurant cu specific oriental. Apoi o cafea la o terasă, urmărindu-l pe el cum trage din țigară. Așa, totul în liniște, cu înțelegere din priviri. Și un final ideal al unei zile perfecte, ar fi un dans: Linger sau poate Salted Wound.

Dacă tot le-am scris, nici nu pare așa complicat…

“Then later a movie, too
And then home

Oh, it’s such a perfect day
I’m glad I spent it with you
Oh, such a perfect day
You just keep me hanging on…”