Vineri a  fost o zi grea pentru mine, a fost ziua în care mi-am pus la îndoială (serios) calităţile de blogger şi om care îşi doreşte o carieră în online. A fost ziua în care am simţit nevoia să-mi justific alegerile și ziua în care am simţit că în ciuda aglomerării din lista de prieteni, unele lovituri o să le trăieşti singur.

Vineri a fost de asemenea ziua în care am participat la Social Media Summit. Cred că de fapt ziua de vineri a fost despre ce poţi învăţa din greşelile trecutului ca să îmbunătăţeşti viitorul. Mugur Pătraşcu a anunţat în premieră noul său proiect, Screen Native, şi ne-a explicat de ce 2016 va fi considerat anul celei de-a doua revoluţii în comunicare. Manafu ne-a povestit care sunt influencerii în online şi a încheiat cu un îndemn care pe alocuri părea o ameninţare: Do the f…ing Marketing for the year we actually live in! Chef Foa ne-a vorbit despre ChefXperience şi cam câtă muncă e în spatele unui astfel de proiect. Virginia Oţel, Communication Leader la Garanti Bank, ne-a prezentat felul în care băncile aleg să se reprezinte pe reţelele de socializare şi de ce e important să îţi întâlneşti clientul în mediul în care lui i se pare cel mai adecvat. În cazul băncilor, nu se aplică regula cu întâlnirea la mijloc pentru că banca trebuie să parcurgă mai mult de jumătate din drum dacă vrea să schimbe percepţia de industrie inflexbilă.

Apoi a urmat o parte care pe mine aproape m-a făcut să plâng. Au venit în faţa noastră: Tudor Giurgiu, Cătălin Năstăsoiu, Marius Tudosiei, Cristian China Birta, Nicolai Tand, Virgil Ianţu şi Roxana Memetea (Managing Partner DDB) și ne-au vorbit despre cea mai nouă campanie în care s-au implicat fără să stea prea mult pe gânduri. Este vorba de Sunt un ţăran!, campanie promovată de DDB şi Revista Biz, care îşi propune să reabiliteze apelativul de ţăran. Cumva acest termen a ajuns să fie asociat cu tot felul de aspecte negative ale comportamentului unora din semenii noştri. Probabil că aţi remarcat deja pe panourile outdoor care sunt vedetele implicate în campanie şi care deja au recunoscut că sunt ţărani. Lăsând deoparte aspecte evidente cum ar fi descendenţa, că probabil suntem doar a doua sau a treia generaţie de orăşeni, mie mi-a plăcut cum au răspund cei de mai sus la întrebarea: E greu să reuşeşti, e greu să rămâi tu, autentic, civilizat? M-a atins pentru că eu aveam o zi grea, ziua aia în care totul pare să meargă pe dos personal şi profesional. Răspunsurile lor au fost evident care mai de care mai originale, dar nici unul nu a zis că ar fi uşor. E greu să urmezi învăţăturile bunicii pentru că practic acolo ai petrecut cei şapte ani de acasă. Eu am petrecut mult mai mult de atât la mamaie la țară şi dacă asta mă face ţărancă, consider că e de bine. Sunt Irina şi sunt ţărancă pentru că niciodată nu mi-a fost frică de munca fizică, pentru că respect natura şi cândva am îngrijit animalele din gospodărie, am strâns fân, am cules prune şi m-am bronzat la sapă la porumb. Sunt ţărancă pentru că de la mamaie am învăţat să nu las pe nimeni să plece nemâncat din casa mea. Sunt ţărancă pentru că dau buna ziua tuturor vecinilor şi după cinci ani încă nu am înţeles că doar 5% din ei îmi răspund. Sunt ţărancă pentru că părinţii mei mi-au insuflat valori care par să nu valoreze nimic în zilele noastre. Dar cel mai important, sunt ţărancă pentru că nu mi-am uitat rădăcinile: Sunt Irina, nepoata Janei lu’ Mitică a lu’ Ţîntea!

Privind spre viitor aş zice că poate ce e mai greu a trecut. La Summit era cam dificil să rămâi impasibil la astfel de poveşti, noroc că prezentarea topurilor (bloggeri, agenţii  şi bloguri vizibile pe categorii) a reuşit să ne anime. Un singut lucru o să spun despre topuri, şi dacă doriţi detalii le găsiţi pe site-ul Revistei Biz: Bloggerul care ocupă primul loc în relaţia cu agenţiile, de trei ani consecutiv, este Cristian China Birta,aka Chinezu’. O să repet ce am zis anul trecut: N0. 1 in top bloggers and no. 1 in our hearts! E un loc meritat pentru omul căruia nu-i e frică să spună lucrurilor pe nume, care ne sfătuieşte părinteşte să nu pretindem că suntem firi poetice şi scriem pentru noi. E sincer, aşa cum numai un ţăran poate fi, îţi trânteşte în faţă lucruri evidente. Aşa că, închei şi eu:

Let’s do the fucking blogging like we mean it… And maybe we can hope to be the tomorrow people!