10 lucruri pe care le…

… urăsc, care mă enervează, mă agită, mă fac să mă simt prost, mă intrigă, mă scot din minți, mă frustrează… la TINE! (la tine, fată!)

Am stabilit cu mult timp în urmă că merg articolele astea cu 10 lucruri, 7, 3, vorba  de nepotului meu: You so random (…)! Azi e despre completat spațiile libere, ce nu ne spunem în acele puncte de suspensie. Se consumă zilnic energie căznind tastura pe probleme de prietenie adevărată. Am scris săptămâna trecută despre bunica mea de 91 de ani, între timp am și vizitat-o. Ei bine, bunica mea a spus mereu adevărul (părerea ei) fără nicio opreliște. Mi-aduc aminte că am și frecventat grădinița din oraș (Gherla) cândva înainte de revoluție și atunci am petrecut cel mai mult timp acolo. Suficient cât să merg la coafor cu bunica. Mi-a prezentat coafeza și eu m-am simțit să spun ce mi-a trecut prin cap în clipa aia: Și mamaie avea o capră care se numea Maricica! She did! Bunica s-a distrat puțin, dar m-a mustrat pentru lipsa de diplomație. Culmea este că am mai avut câteva scăpări de genul ăsta, tot cu ea. Eu am înțeles din atitudinea ei că se poate să ne spunem adevărul – chiar și când riști să-l doară pe celălalt, dar nu funcționează la fel în ambele sensuri. Și iată-mă 30 de ani mai târziu transformată într-un adult care nu poate să spună adevărul asertiv (nu agresiv). Am căutat în dicționar o definiție că nici eu nu prea înțelegeam cum vine chestia asta.

ASERȚIÚNE s.f. Afirmație (care nu este însoțită de o probă); judecată care exprimă constatarea unei stări de fapt. [Pron. -ți-u-. / pl. -ni, gen. -nii. / cf. fr. assertion, it. asserzione, lat. assertio < asserere – a afirma].

Se pare că am o problemă mare cu asta din motive pe care le-am găsit explicate frumos aici.

Detach from a need for „peace” at all costs

Când ești copil descoperi repejor cum poți să obții această „armonie”, te cenzurezi. Peste asta se adaugă o interacțiune cu mamaie, ceva despre care foarte rar vorbesc pentru că mi-e cam rușine. Era o dimineață ploioasă, eu stăteam în curte și așteptam să vină părinții în vizită. Nu știam să citesc ceasul și tot speram. Mamaie știa că trecuse de ora la care ar fi putut să vină și mi-a zis simplu: Nu mai vine mă-ta! Eu am reușit să spun fix ce îmi trecea prin minte în clipa aia, frustrare și poate ură: E o vacă-ncălțată! Nu m-a certat pentru asta, dar m-a amenințat că mă spune. Copii ce învățăm noi de aici?! Exprimarea sentimentelor de orice fel e periculoasă și poate avea efecte impredictibile!

Detach from the need to be liked, understood and approved of

Asta e un pic mai complicat de asimilat și aplicat în viața reală, mai ales pentru o fetiță „cuminte”. O fetiță cuminte este aia care șade frumos, nu murdărește hainele ca să facă de râs părinții, nu țipă, nu se tăvălește, mănâncă tot (orice) din farfurie din respect pentru ăla care a gătit, învață bine, nu rupe dresul târându-se prin clasă, zice săru-mâna babelor din bloc/de pe uliță și își neagă orice impuls și/sau drept la autenticitate. Acum vin și eu și întreb toate cititoarele blogului meu, toate prietenele care-mi dau like: Fă, e frumos așa?! 🙂 #glumă

Doar pe soră-mea o întreb așa și ea îmi zice: Irino, ești proastă! Asertiv! Mie cel mai frică mi-e să zic ceva când nu mi se respectă limitele personale, mereu cred că pot să îndur mai mult (muuult după ce s-a trecut limita de toleranță). Și surpriză: nici nu e armonios în jur, e o liniște aparentă de adunat și apoi scuipat frustrări într-un mod deloc asertiv.

Concluziile le trage fiecare sau e fără concluzie (și fără supărare!).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s