În engleză nu e contradicție de termeni new beginning. Mi se pare mult mai permisiv new beginning, e ca și cum ai primi o nouă șansă de fiecare dată când vrei să încerci ceva… nou. Ceva nou era și blogul și așa cum au constatat și oameni mai analitici decât mine, ești așteptat mereu la colț să renunți. La scris, la hobby, la entuzism și în cele din urmă să te resemnezi sau ceva. Ce-o fi așa de rău dacă alimentezi pentru o scurtă perioadă o listă, un gând, o idee… Orice face din tine un visător nu poate să fie rău. Da, poate o să renunți, dar acum ești pregătit să zbori, să atingi stelele. Toți avem dreptul la new beginnings!

Pentru mine, azi e un început ca o consolidare a tot ce am învățat sau a felului în care am evoluat. Este momentul în care blogul meu arată că m-a învățat să vorbesc, dar și să comunic. E testul de maturitate pe care mi-am dat voie să-l trec. Păstrez tot ce a fost bun, continui parcursul profesional cu chestii jucăușe și condimentate la propriu, dar mai adaug acel something something care îți aduce împlinire dincolo de carieră. Voi comunica cu optimism ieșit din comun (care nu mă caracterizează) pentru Fundația “Șansă la Viitor”. E o fundație pentru copii, căci nimic nu spune început, speranță și viitor mai bine decât nașterea unui copil.

Mă întreabă diverse persoane când am timp și de job și de carte și de familie… Habar nu am, nimeni nu are toate răspunsurile, improvizăm mult. E greu și dacă te alături unui business de sine stătător, e greu dacă ajuți la construirea unui business social. E greu să fii mamă singură și să faci alegeri dictate de bani (lipsa lor) pentru  copiii tăi. La naiba, nimic nu e ușor și nici gratis și de cele mai multe ori doare. Vrei să evoluezi, dar vrei să păstrezi relații tihnite, ai impresia că lucrurile se așează ca apoi să fie zguduite mai ceva ca pe scara Richter. Și apoi te gândești că totuși ești norocos. Doamne, am urât toată viața stereotipul: Da, dar… măcar ești sănătos/Măcar ești căsătorită/părinții tăi trăiesc. Da, e adevărat, dar fiecăruia din noi îi lipsește ceva – ne lipsește manifestarea binecuvântărilor, exprimarea lor într-o formă pământeană, palpabilă. Știu că am mai zis-o, dar nu trebuie să ai bani ca să poți dona. Se donează timp, se poate contribui la o cauză cu pasiune și dedicație, poți să pui în slujba unei cauze propriile talente. Și nu e o limită pentru pasiune, pentru dăruire, măsura o dai tu. La fel cum inima are mai multe camere, la fel iubirea poate fi împărțită liber către tot ceea ce iubești, dar mai ales către oameni. Am aflat în ultimele zile că spiritual advancement îți pune piedică la propriu, te sabotează și uneori te leagă și la ochi. Dar dacă supraviețuiești unor încercări meschine, o să-ți dai seama că e loc în viața ta pentru toate: și pentru începuturi neterminate și pentru lucruri care au început și care nu vrei să se termine niciodată, dar mai ales pentru începuturi proaspete și noi ca un bebeluș (traducere liberă :)). E loc pentru toate și rolul tău e să le spui povestea despre cum ți-au fost alături pe un drum… al tău.

Young Ed Bloom: [voice over narration] It occurred to me then, that perhaps the reason for my growth was that I was intended for larger things. After all, a giant man can’t have an ordinary-sized life. (from Big Fish and also applied for women, but not out of political correctness, just ’cause it makes sense) \

Irina not over yet, just commencing… #Știicezic