Am tot sperat să ajung și la BBC-ul – Bucharest Business Club lui Vlad ca să pot să scriu despre cele două mari evenimente (recurente) dedicate freelancing-ului. Al doilea e NO.MAD talks și tocmai ce am participat și eu la a 3 ediție. Care e treaba cu freelancing?! Vorbim mult despre asta, cum ne organizăm, cum facturăm și poate că ar trebui să povestim despre cum se simte.

Mă rog, eu o să vorbesc despre cum se simte. În primul rând îmi aduc aminte o replică din The Rundown și parcă Jon Voight zicea: “Lutadores da liberdade, my ass… “- cam așa se simte (e posibil să nu redau exact). Nu există rețetă pentru reușită, asta e clar, și în timp (mai devreme sau mai târziu) se va instala frustrarea. Am tot respectul pentru oamenii care organizează, cât și pentru cei care își răpesc din timp să se preocupe de subiect. Și… s-a strigat BINGO… TIMP! Cei care mă cunosc știu că eu am un job care îmi permite să fiu freelancer în restul timpului – un job de 6 zile din 7 (de aproape juma de an am doar joia liber) de support de gaming. E treaba mea cum  mă organizez, dar trebuie să fac norma zilnică și să mă și joc. Exact, să mă joc! Acest ceva greu de definit pe care eu nu știu cum să-l fac și nu am știut nici când eram mică. Că mi-am dat demisia în capul meu cel puțin săptămânal și cu voce tare de vreo trei ori – e taboo, nu vorbim despre prostiile astea. Că am lucrat în timp ce eram în wine trip de la 12 la 4 dimineața sau din gara din Vișeu când familia mea era cu mocănița… nu vorbim despre asta că nu are strălucirea necesară.  Vorbim despre faptul că dacă nu erai disciplinat înainte, freelancing-ul nu e pentru tine. Că dacă simțeai că muncești pentru ‘cineva’ nedefinit în orice moment al carierei tale, freelancing-ul nu e pentru tine. Deci, avem un job remote care aduce să zicem un minim de subzistență și că seara înainte de culcare te joci în loc să citești (it grows on you, cel puțin așa s-a întâmplat pentru mine). Am stabilit deja că de ăsta nu poți să fugi și probabil că nici nu intră la categoria free-ceva, că nu e alegere. Moving on!

Abia acum vine partea în care pot să spun că fac chestii pentru mine și care pot să mă conducă către obiectivul pe termen mediu și lung: best-selling author! Aici includem toate proiectele de community management, content writing, PR și customer care, plus blog personal. Sunt toate în engleză, chiar dacă uneori se desfășoară și în română. Cum se simte?! Overwhelming sau copleșitor! All the freaking time! Și ți-e frică să nu rămâi fără job și să ajungi să vorbești singur la propriu – de stres! Ce fac eu ca să nu ajung acolo:

– mă întâlnesc o dată pe lună cu un coach; mă ajută să mă disciplinez și să nu uit cum se simte corporația;

– traduc un blog cu tematică organizațional-corporatistă și inevitabil citesc despre bunele practici recomandate acolo;

– mi-am făcut program fix pe care mă strădui să-l respect, chiar dacă e sursă permanentă de (alte) frustrări;

– încerc să mă izolez de restul casei, doar pun la spălat și îmi pregătesc mesele până la ora 18; bine, fac și un duș, iar dacă nu e cald încerc să stau îmbrăcată decent în casă;

– nu îmi iau junk food lângă mine, constat că mănânc mult mai puține prostii decât o făceam la regular office; luați pauză pentru mâncat, nimănui nu-i place o tastatură murdară;

– dacă aveți familie (ca mine) o să vă enervați reciproc pe motive de incompatibilitate de program zilnic – csf;

– daily tasks și recapitulare a doua zi;

– obiectivul e scriitor cu normă întreagă, strânge din dinți dacă acum pare că scrii pentru tine în pauză de la alte task-uri.

Cum ziceam, nu e pentru cine se pregătește – e tot survival of the fittest!