Și la anu’ care vine…

… NIMIC.

Adică să mai ședem și blânzi. Mai ușor cu planurile mărețe, hai să vedem cum facem cu Carpe diem!

Dar mai întâi analizăm realizările pe anul care se încheie:

• Nu avem realizări notabile!
• Nu am ajuns la psiholog, mă bazez pe sor-mea care a terminat trei facultăți (2 de limbi străine și una de psihologie), plus că e shamaniță (nu am găsit femininul pentru shaman și sheman e dubios). Cum decurge o ședință rară de psiho-pupu cu ea: eu mă vait că viața e de cacao, ea mă rezolvă pe baza principiului „de ce ți-e frică nu scapi”: Irina, ești o proastă!; l.m.c. – la mintea cocoșului;
• serios acum, faceți ca mine – găsiți acel om căruia nu-i e frică să vă spună când greșiți, când vă plângeți de milă, etc.;
• problema a fost diagnosticată tot de sor-mea la începutul anului când am îndrăznit să-i arăt planurile mele. S-a decretat: Irina, ai țeluri adecvate unui bărbat! Ai uitat să get in touch with your inner goddess – am reluat 50 shades of grey (perspectiva lui) ca să repar acest neajuns;
• 12 luni mai târziu, recomand cu căldură tuturor femeilor să citească versiunea lui – așa cum zicea o cronică: această carte a trezit în femei dorința de a face dragoste chiar și cu propriul soț; Glumesc! or Am I?;
• career wise, avem de toate – mai ceva ca shaorma; cam vreo 6 colaborări pe freelancing (din sufragerie gen) cu traduceri, scris conținut pentru mine și pentru alții, support/client service, ceva social media;
• am pierdut ultima bunică și cam asta e tot ce pot să spun despre asta;
• am cunoscut oameni foarte cool, deci se cheamă că am câștigat ceva;
• mi-am aflat niște limite de epuizare pe care le-am împins puțin mai departe;
• am aflat că oamenii au liber arbitru și nu putem să-i obligăm să facă ce e bine (chiar și pentru ei);
• am aflat tot despre oameni că atunci când le e frică o să facă tot posibilul să se protejeze; uneori o să mintă, o să se aleagă pe ei mereu și orice doare mai puțin.

Despre viitor nu știu, dar pot să sper:

• să lansez cartea de bucate;
• să continui foiletonul meu despre cum e să te joci King of Avalon la 37 de ani și cum se simte globalizarea din perspectiva unui real-time multiplayer; mini-goal aici: să scriu (mai) bine!;
• să traduc foiletonul în engleză și eventual să-l vând ca scenariu – nu glumesc;
• să merg la mare în Albania sau măcar să văd Adriatica;
• să trăiesc mai mult în prezent;
• să învăț să mă plac mai mult fără filtre de beauty – nu ca în poza de mai jos;
• să învăț să mă relaxez în prezența mea;
• să mănânc niște dulciuri bune de tot, viața fără zahăr e tristă;
• să integrez faptul că mereu unii o să o ducă mai bine, alții mai rău – e ok să fii bine din când în când.

În loc de concluzie, pentru că anul 2018 o să marcheze și moartea unuia din autorii mei preferați – Bourdain, voi încheia cu un citat de la el:
„I can unload my opinion on anybody at anytime.” Pot să fac ce zice el, toată lumea poate și deseori o face, dar dacă nu ne folosește să evoluăm ca oameni – hai să ne abținem uneori! 😉