Acum un an, mai exact pe final de martie 2019, am fost invitată la o tabără de antreprenoriat. Eu nu prea aveam ce căuta acolo, dar îl cunoșteam pe organizator și întâmplarea a făcut să cunosc și un viitor actual angajator tot în contexul ăla. Am mai vorbit de tabăra asta și poate că motivul pentru care mi-am adus aminte a fost că am publicat o nouă carte, de data asta pe amazon și cumva m-am simțit ca un antreprenor (dar la feminin :)). Îmi zice soțul meu că i se pare că a mers cel mai bine de data asta, adică fără dramele aferente lucrului într-o echipă, eu oricum nu am fost nicicând material de lucru în echipă. Deci, mi-am (im)pus un ddl așa brusc cum fac mereu și am zis că de ziua mea vreau să fie cartea publicată. A fost chiar cu câteva ore înainte și apoi a început stresul aferent promovării, dubiile și panica că nu e (nu sunt) ceea ce trebuie, plus descoperirea treptată a unor mici scăpări ortografice, ortoepice și mai puțin de punctuație. După ce s-a potolit valul de adrenalină al urărilor de happy 39!, am încercat să-mi găsesc alinare în vorba aia că numai proștii au certitudini (deștepții mai au și rezerve).

Să revenim la tabără – am cunoscut acolo un tip care avea un plan de afacere pentru glamping mai degrabă pentru adulți, o idee bine documentată și deja în curs de implementare. Pentru că mi-a plăcut foarte mult energia lui, ajunsă acasă i-am sugerat niște idei de promovare. Le-am găsit pe whatsapp datate 31/03/2019 – “Și ar fi mișto, dar e cam borderline, să transmiți dintr-un dom (când e gata utilat) ca un challenge pentru un vlogger cunoscut – ce face un om care nu interacționează cu alți oameni timp de o săptămână. Adică să se lipsească de human connection – no voice call, no video calls, dar să aibă internet. Ca de exemplu ideea de writer retreat – dacă ai nevoie să te izolezi ca să faci ceva (să creezi), reușești în condițiile respective? Ai casă, ai mâncare, ai liniște – ce faci cu ele?!” Atunci era ideea de glamping (Glamping is where nature meets modern luxury. It’s a way to experience the untamed and completely unique parts of the world—without having to sacrifice creature comforts.) cu domuri geodezice, dar care între timp s-a transformat în căsuțe – mai multe detalii aici https://moon-resort.ro/. Au și un concurs pentru cine vrea să câștige un sejur…

Mi-am adus aminte de Cristi și glamping pentru că de fapt noi am experimentat prin izolarea forțată un soi de camping fără natură și fără glam; adică tot ceea ce ne face să ne simțim acum atât de neadecvați, pare că orbecăim printr-o realitate, incapabili să recunoaștem locuri sau să reluăm obiceiuri cândva familiare. Nu știu dacă mai vrea cineva să facă un astfel de experiment, parcă nici eu nu-mi aduc aminte de ce aș fi vrut izolarea aia. Poate că mi-o doresc și acum, dar încălzită de gândul că oricând pot să ies la soare, că deja am trecut un test al izolării în care în putut să și lucrez, să și creez. Teama, anxietatea socială care ne cuprinde, deși nu vrem să ne lăsăm, sigur își trage seva din viitorul la fel de incert al valului 2, 3… Îi spun fiului meu care nu se atinge de nimic în supermarket de teamă să nu ia ceva și îmi confirm în același timp mie – Trebuie să ieșim, trebuie să ne îmbărbătăm! Și mai important, avem nevoie de o vacanță, o recompensă că am fost cuminți, chiar dacă nu toți la fel de cuminți. Să ne mai oprim cu mesajele de ură către semenii noștri, că dacă ne uităm iar stânga-dreapta, ne tot asigurăm că suntem la distanță sigură, riscăm să ne pierdem minima rațiune care ne-a rămas. La fel cum e posibil să ne cadă ceva în cap până să luăm virusul. E paradoxal cum evit să-i zic pe nume pentru că nu mai suport să-i aud, să-i văd, să-i citesc numele, dar referindu-mă la el îi zic virusul vieții. Hai să mai trăim puțin!

Poate e util să ne gândim la selfie-ul care odată făcea înconjurul lumii, ăla care a determinat includerea cuvântul în dicționare moderne și care pe fundal avea oameni, nu peisaje: