Mă “țin” de câteva zile să scriu… îmi place să întind uneori limitele frumoasei limbi pe care o sărbătorirăm la final de august. Te ții de subiecte, te ții de litera legii, te ții pentru că te ab-ții și altele precum ținut de urât, etc. M-am întâlnit recent cu un prieten din copilărie și aparent…

Ne zice mileniali că sună mai bine decât decreței, suntem părinții generației Z și încerc să-mi dau seama dacă nu cumva am vrea și noi să ne identificăm cu strigătul anti-muncă. Am primit un articol de la mama legat de acest strigăt, nu l-am deschis să văd al cui era. Mă trezesc în fiecare noapte…

Ca de obicei voiam să scriu altceva, poate ceva înălțător. Am așteptat să treacă sau să se atenueze toate somatizările din vacanța care a trecut. Rămăsesem la vizita la Gherla și am fost blândă în descriere, nu povestesc despre faptul că invariabil aceste vizite se lasă cu vizite la cimitir. E morbid, dar s-a continuat…

Am vrut să fiu rea și nu m-a lăsat blogul… adică el m-a întrebat dacă vreau să ies și eu am zis ca la instalare de soft: Next, next, I agree. Adică nu mi-a salvat răutățile. O dată pe an, din rațiuni nu neapărat înălțătoare, ajung să mă plimb alături de părinți. În 2018 când…

S-a petrecut cea de-a treia vizită la Apogeum, o confirmare că încă mi-e drag de ei și că așa cum bine zicea replica Emmei Thompson – I love it and true love lasts a lifetime. Citeam zilele astea o dezbatere despre recunoștință, e aproape reconfortant să reluăm ritmul de dezbateri pe teme puerile. Cred că…

Fiind printre ultimii consumatori de video, nu am decât să citesc tot ce mai găsesc pe SM: nu s-a terminat discuția despre premii. Cum sufăr de insomnie, pe la 2 noaptea încercam să citesc o postare pentru că mă atrăsese peștele de sticlă din poză. Eram destul de obosită, mi-a luat ceva să înțeleg analogia…